„Numai despre Ucraina și Moldova vorbesc. Noi unde suntem?"
sau cum să te comporți ca un copil de 8-9 ani
Citesc peste tot și aud rostogolită aceeași replică, evident, din zona suveranistă:
„𝐌𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚 𝐝𝐞 𝐞𝐱𝐭𝐞𝐫𝐧𝐞 𝐬̦𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐧𝐮𝐦𝐚𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐔𝐜𝐫𝐚𝐢𝐧𝐚 𝐬̦𝐢 𝐑𝐞𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚 𝐌𝐨𝐥𝐝𝐨𝐯𝐚 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐞𝐬𝐜. 𝐍𝐨𝐢 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭𝐞𝐦?"
Răspunsul scurt: Noi suntem la granița cu ele. Nu credeți? Uitați-vă pe hartă.
Răspunsul lung:
Am mai auzit exact aceeași logică, doar că de la Didi: „𝐷𝑎𝑟 𝑡𝑢 𝑑𝑒 𝑐𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑒𝑧𝑖 𝑠̦𝑖 𝑛𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑡𝑎𝑖 𝑐𝑢 𝑚𝑖𝑛𝑒? 𝐸 𝑣𝑎𝑐𝑎𝑛𝑡̦𝑎̆.”
Simplu: pentru că unele lucruri trebuie făcute acum, altfel consecințele vor fi mai mari și mai greu de reparat mai târziu. În cazul meu, dacă nu lucrez azi, nu avem bani pentru vacanțe mâine.
În cazul președintelui și al ministrei de externe, dacă nu discută și nu acționează acum în legătură cu Moldova și Ucraina, riscăm să avem un conflict direct la graniță, instabilitate economică și lipsă de sprijin internațional.
Nu toți oamenii trebuie să gândească strategic (și pentru mulți, e o reală provocare), dar președintele și ministra de externe sunt obligați prin rolul lor să o facă.
Iar în 𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐠𝐢𝐜𝐚̆, prioritatea este să consolidezi poziția ta în fața riscurilor externe.
Când rostogolim astfel de întrebări induse, haideți să ne întrebăm înainte dacă sunt legitime.
Ne este clar care sunt atribuțiile peședintelui și ministrul de externe?
*𝐏𝐫𝐞𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 reprezintă statul român pe plan extern, asigură politica externă și securitatea națională.
*𝐌𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐞𝐱𝐭𝐞𝐫𝐧𝐞 gestionează relațiile diplomatice, negocierile internaționale și poziția României în lume.
Acestea sunt funcții cu puternic rol extern, nu poziții care să facă politici economice sau sociale interne.
Dacă astăzi vorbesc despre Moldova și Ucraina, nu e pentru că „uită de noi”, ci pentru că securitatea și stabilitatea acestor țări ne afectează direct. E o obligație strategică, nu o alegere personală.
Plus că, fraților, războiul din Ucraina se află în cel mai sensibil și decisiv moment în perioada aceasta.
Iar în Moldova, rezultatul alegerilor din toamnă e decisiv pentru extinderea sau restrângerea influenței rusești.
𝐏𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐜𝐞𝐚 𝐞𝐱𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚̆ 𝐬𝐞 𝐟𝐚𝐜 𝐬𝐢𝐦𝐮𝐥𝐭𝐚𝐧.
Faptul că liderii vorbesc public despre relațiile externe nu înseamnă că neglijează chestiunile interne. Doar că celea se discută în alte formate (ședințe de guvern, negocieri interne, consultări cu mediul de afaceri).
Declarațiile externe sunt adesea pentru audiența internațională, pentru a consolida alianțe și a atrage sprijin, nu pentru a face anunțuri despre situația internă.
Sprijinirea Ucrainei și Moldovei nu e doar gest de vecinătate, ci și parte a obligațiilor noastre ca stat membru UE și NATO.
Spunea Oana Țoiu că bugetul NATO este de 60 de ori mai mare decât contribuția României. Dar în eventualitatea în care este nevoie de sprijin pe teritoriul nostru, noi beneficiem de toată umbrela.
Prin implicare activă, România își crește influența și vizibilitatea în organizații internaționale, ceea ce aduce beneficii indirecte și pentru economie, și pentru securitate.
Nu asta vă doreați? Ca România să aibă un cuvânt de spus la nivel internațional? Fix asta face acum, în sfârșit, cu această administrație.
Să ne fie foarte clar: întrebările de tip „de ce vorbesc de alții și nu de noi?” sunt exact genul de momeală pe care o folosesc actorii ostili ca să inducă neîncredere și să rupă alianțele. Dacă ne lăsăm prinși în ele, facem fără voie jocul celor care ne-ar vrea slabi și izolați.
Despre faptul că în Moldova se află români de-ai noștri sper că nu mai e cazul să le explic unor naționaliști patrioți, da?
Și ca să fiu cât mai pe înțelesul tuturor, dacă motivele umanitare nu vă ating:
𝐂𝐚̂𝐧𝐝 𝐜𝐚𝐬𝐚 𝐯𝐞𝐜𝐢𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐞 𝐢̂𝐧 𝐟𝐥𝐚̆𝐜𝐚̆𝐫𝐢, 𝐬𝐚𝐫𝐢 𝐬𝐚̆-𝐥 𝐚𝐣𝐮𝐭̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐭𝐢𝐧𝐠𝐚̆ 𝐟𝐨𝐜𝐮𝐥. 𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐨𝐥𝐢𝐝𝐚𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐦𝐚̆𝐜𝐚𝐫 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐞𝐱𝐭𝐢𝐧𝐝𝐞 𝐬̦𝐢 𝐥𝐚 𝐭𝐢𝐧𝐞.
(în imagine se află Nicușor şi Maia Sandu, surprinși la Festivalul Lupilor din Orheiul Vechi, un eveniment artistic, cultural care îi are în centrul atenției pe Alex Calancea și LUPII lui Calancea. Un alt fel de politică externă. Relaxată, fără bodyguarzi, în mijlocul mulțimii. Nu cunosc sursa pozei. )